Amore
A Vincent De Peretti.
E piuvitu stamane a u fà di u jornu. U paese si sparta, e ride e vive. Puliti so’ le strette e i chjosi intornu, E so’ d’argentu e punte di l’alive. Colla da i tetti versu u celu puru, Cume soffi d’amore di chi prega, Longhe strisce di fume biancu o scuru E chi lu ventu appena move e piega. Passa, fina e liggera cume un vele, Una carezza dolce a lu me’ core. Si diciaria chi l’aria sente u mele, E tuttu cio ch'un n’è billezza more. Tartavellu, cun Libbiu e cun la Cuma Si vestenu di luce, e sopr’à Muna Un nuvulu più biancu che la sciuma Sfrisgia l’ultimu quartu di la luna. Monti superbi e terra a u sole stesa, Per me sete l’altare e lu maggiore, E cume una candela sempre accesa Brusgia davanti a voi la me' amore.
PIERRE LECA.
Arburi-Sittembre 1922.
L’Annu corsu, 1925, p. 90.
Repris dans L’Aloès, n°14, octobre-novembre 1923, p. 20-21.